Răsăritul, apusul, miazăziua și miazănoaptea
vor să îmi fie ciocli, să mă legene
așa cum au făcut-o atunci cînd m-au adus pe lume.
Femeia care mă iubește desface noaptea,
metru cu metru, dintr-un balot de pînză neagră.
Măsoară, taie, împarte...Fiecăruia după inima sa.
Mă cheamă pe nume și plînge. Ea nu știe că,
în timp ce scriu, eu mă apropii și mă îndepărtez,
de nenumărate, de moarte.
Ca valurile de mal...