Din focul nostru va rămâne fumul...
Arzând încet, o zbatere de-o clipă
Un univers plutind într-o aripă;
Vă înșelați, deja noi suntem scrumul !

Mi-aș duce orice gând la ghilotină
Căci ar părea cea mai deschisă ușă
Nu doar un pumn de praf și de cenușă,
Un vis decapitat într-o vitrină.

Și n-aș fi eu un Noe cu o arcă
Să ne salvăm din ultima ruină
E răsplătit cumva cel ce încearcă

A naviga pe-o mare mult străină ?
Nu, n-oi plăti mai mult de-atât și chiar că
Nu-i culpa mea că voi sunteți de vină !