aerul iernii,
între mine și tine
e doar tăcere...
la capătul digului
valul izbește stânca


pe zidul casei
tânguitoare umbre
de crengi golașe;
vrabia stingheră
sub soarele cu dinți


focul din cămin
cu umbre șovăitoare
între noi doi...
viscolul de-afară
ne bate-n fereastră