strâng degetele ca o cățea căreia i se fură puii
de neputință nu mă chircesc
nu mușc aerul –
ah!
e-o noapte de piper să-ți strănuți inima
oasele în mine răsună ca niște piese de șah

m-au hrănit cu untură de înger
și-s bolnav – tot bolnav!
la ce bun?
mă-mpinge-un gând spre nălucirea
blestemelor pe care nu le spun

împart decorul de cutie în mici pătrate de cerneală
- cântă-mi colinde!
strig cățelei
să-mi pară iarna mai ușoară

străbate-un bici pe cer sau văd eu circul
strângându-mi curelușa de la gât
te rog rămâi
în palma goală
să-mi ții în noaptea asta de urât