Cu "Sinuciderile din dragoste de la Amijima"
pe masă, stau de vreo săptămână
și lângă ea imaginea
unui nătărău îndrăgostit.

Sunt undeva la etajul doi.
Vrei să intri, nu?
Mă tem că n-am vreun motiv.
Etajul trei:cântec, dans,
pudră, femei interpretate de bărbați.
Dacă nu-ți place, pleacă!
O să dai greș ca și ieri.
Mai sus, mă apropii de moarte...
Patru:camera mea, masa
și "eroul" ce dansa pe prima filă.
23:00. Puls- 146
Liniile din palmă se adânceau
el, mă invita la dans.
Etajul, ora două, lunea,
citesc, probabil o carte
după atâția ani...

Urme, amintiri, ură,
trupu, infectat de filariază;
Vreau cealaltă cameră
mai întunecoasă.
Ce anume?
Nu vreau la duș să încui ușa,
fierbințeala mă amețește.
Cred că piesa s-a sfârșit;
Bine,mă opresc din plâns...
Mâinile lui: îi cunosc opera
cântec, dans, pudră.