la fiecare fereastră o hidră zâmbind
plouă cu ghiocei și violete peste orașul muribund
plictisul pândește din crăpătura unor zile pustii

dacă privești prin frunza aceasta de oleandru spre soare
vei vedea lungi caravane trecând spre capătul lumii

tribunele aclamă diminețile însângerate
bărbați cu fețe aspre își poartă în brațe femeile străvezii
fir de aur trecând peste imaginea mea călătoare
tu nu ești aici

am multe monezi ale anotimpurilor trecute
prin buzunarele hainei mele de casă
le înșir pe podea și râd
hohotul meu spiralat se ridică
alunecă pe cerul acestui oraș
sar într-un picior mă răsucesc apoi fără grație
într-o piruetă ce s-ar fi vrut perfectă cândva

umblă o primăvară despletită pe străzi
să aruncăm cu pietre în ea
sigiliul nostru de ceară nu îi va purta numele
apă și iubire sălcie nebunesc carnaval
focuri păgâne rotind sori și desenând umbre stinghere
tu nu ești aici

pasional pas-de-deux cu ghiocei și violete uscate