Te-am invitat în larg
asta seara,
sperând ca martor
noii nasteri din spuma
sa fiu.
Te-as lua cu mine pe tremuratul pielii sarat-amarui...
spre acolo de unde nimeni nu se întoarce.
Acolo ca "dincolo de sarutul tau".
Si semne pe piept ramase,
arsura buzelor tale,
mangaiam suspinând
a neputinta
si
a imposibil.
Dar eu visez continuu
viziunea ta
cu "ar fi minunat".
Pe sufletul meu,
cu lacrimi conturez mângâierea.
Cum îti spuneam iubito,
ma duc
sa ma sting.

neisa+pan.. la ceas de prea-dimineata