degetul meu poartă mândru semnul creionului apăsat
încă mă mai doare degetul dar mai crunt sufletul
oscilez
norocul tau este suferința mea
suferința este norocul meu și șansa ta

când am apăsat pe trăgaciul armei, țintind către tine
degetul m-a durut atât de tare încât nu am nimerit
tu ai scăpat, eu am dovedit pentru a câta oară
că cel facut pentru pix, pană, creion sau mai nou taste
are armă proprie și nu se va simți în largul vieții lui
cu un pistol în mână la tâmpla cuiva

în schimb te voi lovi în rafale cu cuvintele
ce te vor biciui o viață arcuindu-mi cugetul de durere
la fiecare descărcare asurzitoare a penelului
nu neglija, gloanțele mele vor lovi
și când n-oi mai fi.