Fiule!
am strigat eu dimineata,
cu glasul meu aspru: iubeste,
fa dragoste neobosit.
Trebuie sa rasara soarele -
de ce sa nu-l vezi
in pupilele ei?
De ce sa-ti lasi tineretea
sa se ingroape-n asteptare?
Fara nici un raspuns a deschis usa,
iesind calm si plecand.

Fiule!
l-am strigat eu in gand,
pe cand acesta isi cobora scarile:
Nu te increde in dragoste,
caci ea moare
si-n orice pupila vei vedea oricand
aceeasi rasturnata imagine
a luminii impreunate cu umbre.
Intoarce-te aici,
mai bine stai...

/10.06.2002/