îți vorbesc așa cum știu
în rafale

am construit o mașină de modificat anumiți oameni
de făcut din ei acordeoane fosforescente
să se poată ghida prin întuneric dar să respingă
pe cel din sens opus
să îl facă să își pună mâinile cruce peste ființă

apropo
când fumai
îți vedeam plămânii în aer

erau zile când
întindeam așa de bine arcul
încât îi auzeam încordarea în țintă
și de atătea ori încât minutele
se țineau de săgeată ca o trenă
erau momentele când te fixam cu aparatul de sudură
acum stai picior peste picior
cred
oricum ți-am pus un cearceaf să nu te mai văd
stai liniștită nu rămâi fără aer

un pitic mi-a pus azi dimineață unghia în gât
și a zis
mretsn dssad njds
nu am înțeles decât privirea lui
pe care
nu am mai văzut-o nicăieri
piticul avea un cuțit în ochi
și ca să fie totul perfect
mi-a făcut un semn aici
sub piele

nu te pun să îl lingi să îl miroși
nu te implic în mine

când alerg uit
când mă opresc încerc să nu pun mâinile în șold
să nu trag răsuflarea pe nas

transpir când mă decid

când mă învârt în pat
mișc toți morții
dar nu sunt eu salvatorul