Odata curgeau aici
Raurile fagaduintelor mele,
Ani si oameni le-au schimbat cursul,
Le-au poluat apele,
Le-au astupat izvoarele.

Odata cresteau aici
Copacii fagaduintelor mele,
Oameni si ani le-au secat seva,
Le-au uscat ramurile,
Le-au retezat radacinile.

Odata stateau aici
Muntii fagaduintelor mele.
Sunt dealuri acum si campii adormite
Brazdate de fluvii-ntre diguri,
Ascunse de ierburi si maracini.

Odata batea aici
O inima.
Urand hazardul genelor,
Visand nemurirea.
S-a oprit,
Acum iubeste tacerea.
Si cum as putea sa-i soptesc fara mila
Ca cele mai crude minciuni sunt spuse-n tacere?