Am auzit că primăvara nu vine niciodată singură
eu n-am chemat-o nici nu țin minte
Cine ori când a venit să mi-o aducă.

Deschid fereastra, afară miroase a deodorant prost
prea dulce, o pungă s-a așezat frunză pe o creangă goală
se vede că vântul nu i-a dat pace;
miroase a fum, mi-am aprins o țigară,
a cafea după ce am gustat-o, miroase a tine
despre care mi-am amintit că exiști pe undeva.

Te știu tu nu mă crezi. Aici începe totul
ca un sunet așteptat după nouă luni

Am să cad să nu mă prinzi spre tine vin, se vede că vântul
nu vrea să-mi dea pace.