De ce să scot poemul pe alee,
Să bântuie placid o noapte-ntreagă
Până se prăbușește fără vlagă,
Scăzut și insipid, ca o femeie

Destrăbălată căutând s-atragă
În broasca ruginită fără cheie,
Pentru desferecări instantanee,
O clientelă leneșă și bleagă?

De ce prin fericirile meschine
Să mă întorc tiptil la inceput
Și să mă confesez fără rușine?

De ce să tip în jur cât m-a durut
Exorcizarea visului? Mai bine
Îmi cos pe buze bulgăre de lut.

Dublin, Irlanda 13 martie 2007