pentru că urăsc
resturile de pe masă paharele petele sticlele goale chiștoacele albul durerilor din ochi atingerile clisoase și da, conversația cât o alună
fugărită pe farfuria strâmbă
pentru că old nick țese
istoria neliniștii
urcă
un picior o coapsă șira spinării
nu se grăbește nicicum

nu e nimic necunoscut aici

începe de nicăieri
valuri valuri
o abatere de la regula jocului
alunecă în
șuvoaie nesfârșite
scurgându-se la întâmplare
fără plan
fără direcție
fără țel
și
deodată
erupe

se întinde
păienjenișul ăsta
redizolvat
înghițit



nu e nimic al meu

dacă e vreun loc ce mă acceptă atunci nu mă vreau în el