dă-ne doamne zâmbet
căci suntem pierduți
în mătăniile trăirii
în tristeți cauzate de normalele noastre vieți
profeți
ai gândirii
fără de tine
în grup și fiecare în sine
anahoreți
noi păcătoșii
iubitori ai cuvintelor roșii
te-am îndepărtat doamne
din visele noastre profane
vulcane
de tine vădane
te atingem în treacăt
te scoatem la nevoie din inimi cu lacăt
dă-ne doamne zâmbetul tău
fă-ne pe fiecare în parte
un dumnezeu
ridicându-ne din tină
pe aceia dintre noi ce suspină

pan
8.08.2002