Cu suflarea-ți cea de astru
Fă din mine caldă boare
Smulgând nimbul cel albastru
Ce-nfășoară lumea-n soare

Ochii-n treacăt să desprindă
Dintre-atingeri rătăcite
Versul prins ca-ntr-o oglindă
Pe sub plante criptofite

Fă-te-ascunsă în culoarea
Strânsă din apos amurg
Ca să te confunzi cu sarea
Și cu zările ce curg

Și pictând turcoaz uitarea
Ce palpită pe-o clipire
Schimbă-n picătură marea
Și fă vis dintru trezire

Să ne-pierdem prin nervuri
Prinse-n verde pe vre-o scoică
Pentru-atunci când norii suri
Vor aduce ploaia,-n troică.

De ne-o vântura furtuna
Să nu te-ntristezi, iubito!
Căci nu ține plaja suma
Oamenilor ce-au iubit-o...