dansăm în umbra totemelor
fetele așteaptă să fie salvate de monștrii
vrem să trăim pentru a schimba
coapsele de foc se pierd între flux și reflux
nu poți rezista tentației
va fi timp întotdeauna pentru regrete tardive
dar nu acum, nu azi

lancea răsuflă aerul tare
muzica ne însoțește pretutindeni
ne unduim decapitând barbari
o sete de sânge inexplicabilă
și totuși pescărușii nu sunt mulțumiți
niciodată nu sunt destule cadavre

universul a ajuns la final
între săbii se ascund dorințe suprimate
vrem totul
căutăm poteca ascunsă
punctul slab al zidurilor cele mai înalte este cerul

poate inutil
oamenii pășesc alături de cocori
la fel cum odată mărșăluiau alături de muște...
și totuși, nici până astăzi nu am învățat să zburăm singuri

înconjurat de fecioare e greu să te stăpânești
caii albi aleargă ca vântul mânați de râuri

erotism
principiile se înlănțuie pasional
totul durează însă doar o secundă

ce simplu a fost pentru dragoni...

oamenii suspină o viață întreagă
pentru că vor să nu fie uitați