aliona bea un nes vărgat
și se simte precum un pumn
plin de antinevralgice uitat în ploaie

capete de oameni înfloresc pe la geamuri
să o vadă
cum se transformă cu fiecare înghițitură

uitsem să spun
aliona își bea nesul într-o cafenea la șosea

în cafenea intră tot felul de oameni
unii au chiar haine frumoase
aliona
nu se mai mulțumește cu atât
oamenii se dezbracă și ies dezamăgiți

în acele momente cineva vrea o linguriță de miere
barmanul iese în fugă
aliona rămâne singură

capetele înflorite
au început să pocnească
răspândind un miros plăcut

e primăvară aliona
i se spune

aliona pleacă
scuipând de trei ori
în sânul morților pe care îi întâlnește în cale

drumul va fi cenușă sau
va fi doar până la primul colț