Vopsele albastră se prelinge
Încet de pe pereții groși
Până ajunge pe podele
Lângă vopseaua roși

Iar sentimentul de pierzanii
Și-ntinde lungi aripa sa
Crezând că frică o să ne fie
De parcă ne-ar păsa

Și norii tot ne pișe-n cap
Văzând cum se prelinge
Tu știi ce e în mintea lor
Lumina vrea s-o stinge