peisajul de iarnă este de un alb cristalin
capabil sa amuțească în brazi ne-născutele viori
de nu ar fi să le țină la flacăra visului aceste ciori
croncănind din flașnete care nu cunosc nota rețin

deci peisajul de iarnă nu ar avea în el nimic divin
cu apucăturile lui antiseptice de a-și ascuti cuțitele
pe ochii ferestrelor sau sticlele goale ale florilor
dar cât de frumos îi dau cu tifla aceste minunate ciori
fâlfâindu-și inimile negre peste în alb adormiții arini.