M-ai amăgit, m-ai făcut să sper, să cred că este posibil ca tu să fii cu mine.
Mă simt înecată în marea ochilor tăi, ochi inocenți, ca de copil,
Ce-mi spun multe, m-ai absorbit parcă prin ei, parcă am devenit un tot,
Doar prin unirea privirilor.
Fără să știi am pătruns în sufletul tău,
Aș fi vrut să explodez, să dau drumul sentimentelor mele,
Dar cred că așa ți-aș fi sărit în brațe, te-aș fi strâns și nu ți-aș mai fi dat drumul,
Dar când văd că totul s-a sfârșit, îmi vine să urlu și nimeni nu mă înțelege.
Am înțeles că n-ai vrut să mă rănești, ai făcut-o încet, subtil,
Însă consecințele au fost morbide.
Aș fi vrut să te ating , să-ți dau fiori, însă tu ai făcut asta înaintea mea.
Dacă mi-ai fi dat măcar o șansă, spre a-ți dovedi cât însemni pentru mine,
Mi-ai furat sufletul, mi-ai dovedit încă o dată că ești special
Și că nimeni nu mai este ca tine.
A fost ca într-un vis, înainte să se stingă,
Dar speranța încă mai dăinuie, a rămas doar șoapta iubirii ce îmi arde în suflet,
Ca o flacără ce va arde în eternitate.
Sunt prizoniera inimii tale, dar nu vreau să scap,
Vreau să rămân acolo și să trăiesc cu gândul că am și eu un mic loc în sufletul tău.
Inima mi-ai răpit-o s-a contopit cu a ta, deschide ochii, chiar nu vezi?
Uite sunt în fața ta, sunt a ta, sunt sclavă iubirii,
Ce nu mă va răsplăti niciodată,
Ești visul decepției ce nu vede iubirea!