Teroarea cuprinde fiece por,
Se infrupta dusmanii si doar fraierii mor,
Se ingnora adevaruri evidente, de frica
Si viata e-acum o multime finita.

Nimic nu mai misca si se simte durerea,
Zgomote infundate rup rar, brutal tacerea,
Se mai zbate o pleoapa, se mai rupe un vis
Si depindem de altii, doar asta-i permis.

Neputinta e surda si se geme timid,
De violenta ascunsa ne lovim ca de-un zid
Ne e sila de tot ce se-ntampla in jur,
Tribunalele lumii se ineaca-n sperjur.

E iarna-n aorta si-n suflet e gri,
Animata e strada doar de fetele mii,
E vifor si trecem storsi pe alei,
Ne sunt nori pe pleoape, gigantici si grei.