Strig la iarna sa mai stea,
Dar nu vrea. Zice ca nu ma stie;
Strig la nouri sa nu fuga
Dar nu vor. Spun ca mai au de umblat;
Strig si la picaturi sa nu cada
Dar tot cad. Nici macar nu-mi raspund.

In caderea mea vreau sa ma agat de ceva
si nu am. Nu am cum
pentru ca nu am maini.
Pana jos ma zdrentuiesc marginile prapastiei
si ma fac ceea ce am fost inainte – carne.
Ah! Ma lovesc, ma lovesc.
O sa mor!

Mori! Mori! striga iarna,
si-o sa stau cat vrei tu!
Mori! striga norii, si n-o sa mai plecam niciodata!
Mori! striga picaturile,
si-o sa stam in loc pana la capat!…

O sa mor, nebunelor! Cad, nu vedeti?
Cad! Hai odata! La fund!