Să ma așez și să cânt la un pian stricat Să mă ridic să cânt la pianul lumii Negru cu pete albe Negru cu te miri ce risipit pe te miri unde Mi-a căzut pe degete o idee am așezat-o iîtr-un ceas de-acum este o idee care sună la ore fixe și care trece de colo-colo ca un tic-tac Nimeni nu asculta nimeni nu asculta iată sala e plină de oameni Nimeni nu vede Scaunele miros a teatru prost miros a lumină slabă a decolteu de femeie gata sa se desfacă Eu mă așez la un pian mă ridic de acolo Aș cânta la vioara dar îmi place mai mult să apas pe urechile lumii decât să le mângâi De multe ori obosesc înainte ca spectacolul să înceapă cer de mancare mi-aduc ouă toți vor sa ne întoarcem de unde am plecat cer de baut mi-aduc ochii mei pe care ii uitasem în urmă Mereu sunt în intârziere mereu ajung prea devreme Ca un nai dezacordat mă suflu din loc în loc fără teamă și mă așez pe clape albe pe clape negre ca un telefon fără receptor mă așez ca o pasăre cu penele risipite printre frunzele asistenței Ca un borcan fără capac în care fiecare așează ce are chef Pian mic mănânc ouă până mă satur oricum de aici nu am să mă mișc Nu deranjez pe nimeni degetele mele bat tic-tac fără să țină cont de vreun pendul Fără echilibru picioarele mele dansează pe o muzică necântată mâna mea dirijează cu bacheta întinsă spre mine Mă așez Mă ridic nimeni nu mă întreabă dacă am obosit Nimeni dacă aș vrea să mănânc cer de băut Îmi aduc o vază cu flori roșii Au auzit ei că pianul este o mașinărie exotică și că la el se cântă cu un trandafir mestecat între dinți