Scriu despre avioane astăzi La o masă cu două picioare asimetrice scriu despre foile care se ridică albe și cad negre Un gând două gânduri trei gânduri stoluri de avioane îmi trec prin păr cu elicile îndreptate spre cuiburi noi Ca o statuie le privesc Ca un bust fără păr moale și fără ziua de ieri ca un măr așezat între frunze galbene picate de vremuri Sunt scaun de masă cu două picioare sunt numai bun să vă așezați Stați în mine câteva minute vorbiți despre imaginea veche pusă în ramă nouă Vorbiți despre mere nu le mai faceți compot Despre avioanele care trec cirezi prin frunze de livadă Despre piloții care își caută iesle nouă O lumânare mă aprinde verde se vede că sunt fruct proaspăt Acru mă găsesc de nu mă poți mânca stai de-o parte tu care nu ajuti zborul fierului stai de-o parte timpul meu nu are nevoie de tine Scriu despre ce-mi zboară prin suflet despre mere așezate în coș despre pagini aruncate la întâmplare despre zborul haitelor de avioane care fug de pe o pistă pe alta ca să găsească primăvară din care să muște Stai pe mine nu-ți fie rușine Spune-mi În ce lemn ai bătut cuie atunci când te-ai meșterit din ce scorbură ai apărut tu între ce aripi te poartă toamna merelor Stai pentru că iată azi scriu despre avioane E liniște multă aici Motoarele cântă nu mai fac zgomot E liniște multă poate că mușuroaiele de elici sunt totuși prea sus încă le simt prin mine însă încep să devin confuz Stai Mă tem să pierd altitudine singur Nu-mi plac merele fără frunze