Mă topesc ca un răsărit de soare,
inima îmi plânge, sufletul mă doare;
mi se pare că voiești întins
să-mi cioplești din suflet înadins,
după dulcea ta asemănare, folosind aievea
un cuțit prea mare.

Lacrimile-mi se răsfrâng în zare
Lovitura-mi pare dată cu prea mică
Cumpătare.
Taie doar în straturi mult mai mici,
Să pot plânge-alene, să-nțeleg ce zici,
Să disting de rău, binele al-face
Să-mi zâmbească ochii doritori de pace.

Taie mai cu milă, durerea mă frânge
Vreau să mă transform, dar îmi curge sânge,
Dă-mi răgazul să învăț din tine, să iubesc,
Să chiui și să plâng de-mi vine.