mi-e frică de întuneric
când tu pleci departe
îmi aprind lampa
învelită în abajur subtire
îmi las ochii să doarmă
în ceașca de cafea
plănuiesc cum să răstorn lumea
să te opresc pe vasul meu
să te citesc până la ultima filă
fiecare formă pare a fi un dor
fiecare semn de carte o jucărie
fiecare zbor pare să aibă un sfârșit