Aruncă-te din trambulina conștiinței
Și ascunde-ți fața,
Miel nătâng cu dor de iarbă,
Þi s-au încâlcit neuronii în barbă.

Fă o mocșa intestinală
Precum incurabilii inculți
Ai străfulgeraților de ceruri,
Ce dorm cu cartea-n gură
Pe buda de la capătul tunelului.
Autoplesnește-ți urechile
De liniștea Universului fără capăt...

Linge firul ierbii
Îmbătat cu iluzia iluminării
Și du-te acolo unde de obicei
Nu e de dus...

PS:Ai fost mereu in-dus în e(o)roare
Jos incurabilule!