Învârți lumea cu-adevărul
Greu ca palele de moară,
Storci între călcâie dorul
Smuls ca strugurii din vară…

Suflă-mi, Pane,-n naiul frunții!
Ah, de aș auzi iar muză
Pasul lin lăsândul punții
Ce unește cer cu buză!


Cu figură de alergic
Scriu poeme la pereți,
Deveni-voi iar sinergic
Cu-mpușcatul de scaieți!

Nu versificați narcoza,
O s-apar-ideo-curent
Cu deleții sub hipnoză
Chiar și-n craniu transparent

Mai gonflabil c-al meu vers,
Nu cred să existe-n sat.
Trebuie spart și apoi cules,
Spiritual-vulcanizat.

Săi cu sufletul să-mi vânturi
Sângerarea-mi albăstrie,
Scutură-mă de pe rafturi,
Dă-mi jos mitra-pirostrie.

Rubicond ca o căpșună,
Cubic ca un pui de zar,
Destinu-mi se-nvârte strună,
Capul îmi îndeasă-n par.

Voi face-o dată ochii mari
Cât pumnul strâns pe un gâtlej,
Plămânii-mi vor înfige-avari
Gheare-n aerul-gătej.

“Nedeștept sau nefrumos?”
Asta-i marea întrebare!
Shakespearian și arătos
Risipesc Polen în Zare!

Plictiseala mi-e curara
Saltului spre galaxii,
Cromozomico-amara
Ridicare-n păpădii.

Cu pumnalul de ucis
Mai teșit ca un crenel,
Cu mâini reci de-atâta scris
Vom săpa-n oameni tunel.

Roșu ca o hematie,
Circar între vii și morți,
Urlu-n gura cea pustie
Că n-am izbândit la porți.