Cu genunchii sfrijiți si coatele roase
de visele proprii și iluzii deșarte
ne încolăcim fără vreun rost
în Gândul anost.

Cu strigăte mute și chipuri boite
nu credem Cuvântul dar avem jurăminte
alergăm pribegiți pe alei fără nume
și luăm cu-mprumutu trăiri de la lume

ÃŽncotro omenire? am strigat cu o voce tacuta...