Sunt o fiara
fara de poezii.
Uneori ies sa vanez prin ploaie,
ocolesc capcanele silabice
si ajung direct la sangele cald
al prazii lipsite de nume.
Ma port si ma alerg ca o fiara,
marai din spatele copacilor,
ascuns in umbra.
Sfasii poezia si tasnesc in afara,
sunt un criminal lasat in libertate,
nu ma pot opri, desi tanjesc
la o rana urata,
care sa-mi fure sangele,
sa ma opreasca sleit de puteri,
sa ma omoare si inainte de asta,
sa urlu
a neputinta.

/23.08.2002/