Plânsul meu
Se aude singur,
Poate că pe mine
Mă plânge altcineva,
Poate că pe mine
Mă plâng doar eu,
Poate că pe mine
Mă visează cineva
Sau doar eu mă visez.
Mă simt ca o păpădie
Și vântul adie ușor,
Eu calc și tălpile mele
Nu lasă urme nicăieri.

Visez, dar uit să trăiesc
Visul, să las o urmă...
Nu știu să mor,
Să mă definesc,
Am rădăcini firave
Și este secetă în lume.

Cerul curge în mine
Ca o furtună,
Marea îmi colorează
Seninul în gri
Și mă-nfioară
Zgomotul trist al tăcerii.
Absurd trăiesc cu mine!