remulus visează alte sandale

blocul construit peste noapte miroase a ficat proaspăt

el
citește scrisorile de dragoste
cu frigiderul deschis
poate i se face foame
sau dor de ducă

cândva
își aranja emoțiile
intrând în carnea moale
ca într-o cameră răvășită
aranjând lucrurile
după ritmul de jazz lăsat
de mușcătura unui măr

în alte seri
treptele erau doar scaune
pe care se așeza
jucându-se cu palmele în ciment
ca într-o apă

pesemne
că balustrada era pentru el
o lance

acum
laptele miroase a pâine netăiată
pentru el

tot pentru el
zarurile se rostogolesc încă

cel care le-a aruncat
se gândea să îl surprindă în mod plăcut

oarecum
zilele trec
fără să îi deranjeze mobila