Mă-nchin cerului ca să mă ajute
Dar e prea sus și nu îl pot ajunge;
Mă-nchin naturii înconjurătoare
Nici ea nu poate , că e schimbătoare;
Mă-nchin apei , reci și cristaline...
Dar e plină de jale și suspine;
Mă-nchin la Dumnezeu cel mare
Că m-a uitat în nepăsare...
Mă-nchin apoi și la Pământ
Care ironic îmi arată un mormânt.