ieși
ca și cum asta ar fi
ultimul lucru din lume de făcut

foarte devreme
s-a auzit un țăcănit
o intenție clară
metalică
fără martori fără
pierderi colaterale
dacă nu mă uit strada e goală

e o lipsă de delict
aici
e
o pauză densă între rapoarte
mi-e frică să mai scriu
pentru că
tot ce mi-am scris s-a întâmplat
până și
fumul
țigărilor strivite
doar la gândul camerei plină cu părul meu
mirosind amar a țigară
mi se face rău

te-am pierdut într-o rezoluție mai mare
care ți-a luat măsurile
dezasamblându-te în sumedenie de lucruri
neimportante
parcă aș fi citit asta undeva îmi tot spun
că
mi-e frică să mai scriu
cum știam că
aveai urmele plecate demult

strânge-te de pe peste tot adună-te
încet și
ieși
ca și cum nici n-ai fost vreodată