Iubito, mi-s dragi osemintele tale!
A venit în oraș un lemnar iscusit,
Dar lemn de sicrie cu greu se găsește,
Și nu am aflat un furnir potrivit.

Iubito, mai bine așteaptă!
Nu-i așa simplu cum pare.
Nu e totul pierdut, mai așteaptă!-
Am dat un anunț în ziare.

Știu că mai speri, că te doare-
Ei chiar acum mi-au vorbit
Că nu sunt păduri, totuși se moare:
Lumea așteaptă în șir infinit.

Cum, cine să vadă și cine să știe?
Moartea e-n criză, mi-au spus.
Din naștere ne comandă sicrie,
Și nu sunt copaci deajuns.

Să mergem în gară, aici e târziu;
Muribunzi amorezi saltimbanci.
Vagonul de tren e și el un sicriu-
Plătim la plecare doi franci.