Atâta vreme-am rătăcit
ținându-ne-ncleștați,
prin catacombe fără de sfârșit…
Atâta vreme-am scrijelit
în suflete ca-n carne vie…
Atâta vreme-am hăulit
ca lupii-n codru,
în noi, a inimă pustie...



Azi pleacă păsări…mor castanii…
A ars în sfeșnic toată ceara
S-au spus și psalmi…și spovedanii…
Te du și tu…
S-a dus și vara
Și ceru-albastru nesfârșit…
Te du și tu,
și lasă-mă, pe mine…mie…
…am oboist…