Acum mai este doar un
sunet plin si sadic, umpland
monotonia caldurii in pocal,
alt nume poate-al verzii
amiezi dezgustatoare, alt
nume-al plictiselii pornita-n visceral.
Acum mai e migrena-mi
stapana peste ape (ca si
Cuvantul poate, candva, la
inceput, migrena-mi cefalee
difuza, languroasa - legata intim, vesnic
de ciori, fotofobie, cer nesatisfacut.

Acum se mai aude putin, in departare
un sunet vechi de panze si sange cafeniu
nedesfacut privirii si nelipsit de somnul
cladirilor de ceturi, de apa si pustiu.

Acum nu mai sunt reguli
sau legi, sa nu dezlege
neasteptata tain-a erorii din cuvant;
sa nu adoarma poate nici viermele ce-astupa
neobosit fereastra cu forme de pamant.