simt abisul crescand,
il simt inaltandu-se,
sagetand in ochiul tau gri-albastru.
ma privesti,
si vrei sa-ti invelesti sufletul cu pielea mea subtire.

cobor,
in linistea albastrelelor rupte,
ce se inchid albite ca niste batrane,
cu soapta stransa pe buze,
stric desenul trist al unor ochi uscati,
risipiti , pe-o treapta, de-un pumn de cer.

cobor,
pe frunte si degete ti-a crescut muschi,
iar paru-ti inotand printre trunchiuri,
ingana vantul, pe pietre aluneca .
ma privesti...
si din griul-albastru se rostogoleste pe trepte, in jos,
o cochilie-pielea mea subtire.
ating copacii despuiati, pamantul si cerul
si trag peste noi patura de muschi si nori.