la mereu-proaspătă-mereu-pe-gustul-tău


îmi pierise cheful
de-a mă pitula printre libelule
și cuiburi de neliniști sinistre

(licuricii se aleargă prin iarbă. alții cred
că sunt poznele sângelui tânăr)

poate că procedam nesocotit
dar ierte-mi-se inima
amestecată cu jocul
și sidefia onoare
pe sfârșite

(eu nu mă las înțepată
de acele ruginite
ale falselor amiciții
nici vaccinată contra tandreții)

mă trezeam dimineața
elogiindu-ți groapa din așternut
începeam să fulgui des
foarte căldișor
de-ți beai tu mințile
pe toate fleacurile

(ce spun criticii?
că șoldurile textului sunt prea late?)