hai
sa ne spargem in figuri
ca bilele de biliard
noaptea
pe o scara de lemn
in timp ce fluturii
jongleaza cu sarme
destramandu-si
trupul fin.
treci pe la mine
dar doar in gand
cateodata...
voi invata atunci
cum sa fac
sa conteze.
iar lumina tembela
ne va scalda
universul.
ce versuri stupide
mai scriu uneori!
dar n-am ce sa fac
caci ma tenteaza
umbra
dezleag-o
si ne vom juca
in nisipul
fin si ud ca Cerna
din ciment
vom face rame mici
si le vom lasa
indulgenti
sa zboare
noi ne iubim
nu-i asa?
simt nevoia
sa te intreb uneori
doar cand ploua.
ne potrivim
amandoi incercam
sa cimentam
iluzii.
tie ti-e frica
de intuneric?
vino!
si vom plange
impreuna
toate fazele lunii
februarie
mie una nu-mi pasa...