Tirziu am aflat adevarul despre el,
despre cum l-a nascut acelasi pintec,
despre cum a stat in locul inceput
timpuriu de mine.
Tirziu i-am vazut albastrul din ochi, dar
imediat mi-am dat seama ca in carne
fiecare aveam aceeasi cantitate de nori.

Nu degeaba plingea mereu mama,
ca sintem precum pasarile,
dar i-am spus: ocroteste-ti femeie singele,
in vapaie mor amindoi iar
din cenusa rasare ori unul, ori una.

Tirziu mi-a aratat laptele ce i se
zvircolea pe trup.
Uitasem cum e sa fii prea plin de suvoi.
Tirziu am auzit cum tipa el pe limba
de miel injunghiat,
mi-au spus ca vorbeste asa de mult
timp si ca face asta ca sa nu se
sfirseasca in lumea asta plina de frati.

Astazi, doar astazi, durerea lui
se izbaveste in mine.