Mi-e frica de carnea mea nisipoasa
cind toamna pare o cireasa coapta
si pasarile cerului navalesc peste ea
silind-o sa faca dragoste,
cind gura fara cuvinte se rupe incet
de timpul ce se cearta cu mine.

Atunci miinile tremura in cer
ascultind puterea cuvintului nerostit,
o dira de adevar a zilei de vara, ratacita
ca o pasare fara aripi peste sufletul meu
in care s-a ascuns singele invinsilor.