Sa nu crezi
ca am sa plang vreodata,
cautandu-ti urmele pe plaja pustie,
sau sarutand,
iar si iar,
singurul lucru
ce mi-a ramas de la tine:
fotografia aceea mica, alb negru.


Sa nu crezi
ca ma voi mai gandi la tine
altfel decat la un simplu strain,
vazut pe strada sau oriunde aiurea.
Sa nu crezi ca intalnindu-te,
intamplator undeva,
te voi recunoaste ca fiind
prietenul meu,
pe care pana azi l-am iubit.


Sa nu crezi ca imi voi aminti
vreodata de tine.
Sa nu crezi asta,
pentru ca de acum
Te conjug la timpul trecut.