Iau în brațe cerul albastru
și îl sparg
răvășindu-i misterul,
în părul și în pleoapele reci ale noastre,
căutând adulterul
în radăcinile-ntoarse,
în vice-versa timpului strâns și bastard,
în silabele nenăscute încă în Morse
încercând să se deschidă
ca bătăi de copite sacadate ce ard
pe valuri de sine stătătoare,
incestuoase, senile,
ascuns în minte de corb și suflet de jad
rechizitoriu strâns, malițios împărat,
peste munți și câmpii de granituri
răsărite aproape din nimicuri
infantile,
numite... începuturi!