În curtea mea, o veveriță gri urban, mă privește
rotund, cerșind triunghi de mucegai și pizza.
În curtea mea, icarii aruncă fisticul
de la business class, eu îl plantez conștiincios
în rezerva arborelui de cauciuc.
În curtea mea, mutantul scorțos își vulcanizează crengile,
plătind chiria, în latex, unei prostituate de lux.
În curtea mea, florile polenizează vântul de toamnă,
și curge rugina verdelui încăpățânat în pătrate de beton.
În curtea mea, stelele îmi cer un foc de la țigarea
fumată în balansoarul șubred și plin de întrebări.
În curtea mea, au naufragiat argonauții vrăjiți
de sirenele pompierilor veniți să-mi stingă țigarea.
De atunci, în curtea mea nu se mai fumează,
numai ochiul, rămas în balans, caută cerul spre casă.
În curtea mea de departe, mă simt aproape de mine,
și de dor aproape că mă dor singur...pe la încheieturi.