Mentiune: Poezia care urmeaza a fost scrisa prin anii '70. Asta explica unii termeni, usor invechiti.


Facerea lumii

Dumnezeu, ca sa devina inginer
a urmat toate sectiile Politehnicii
simultan
si a avut la fiecare
proiecte de an.

La facultatea de Constructii
(nu degeaba e sfant)
a facut o planeta
si-a numit-o Pamant.

Animalele si florile le-a creat
la Chimia organica;
pestii si pasarile
la Aerodinamica.

Iar pentru sectia de Mecanica fina
a avut la proiect
sa le faca pe toate
sa se miste corect.

A hotarat sa-si dea proiectul de stat
la Automatica
tot cu realizare practica.
A meditat
si a nascocit un obiect ciudat.

O incalceala de fire si circuite,
bistabili si ferite
dupa niste scheme ale lui
combinationale
in care a mai bagat si niste
automate secventiale.

Si pentru ca nu se descoperise inca
soft-ul de baza,
Dumnezeu a trisat
la aceasta faza,
inlocuind-o cu o minune.

S-a aplecat, incet,
a suflat,
si astfel Adam
a inviat.

Mai departe e clar
ce s-a-ntamplat.
Si-a luat prototipul,
l-a omologat,

l-a invatat putin
sa gandeasca,
si ca sa treaca la productie de serie
i-a pus in vedere
sa se inmulteasca.

Terminand Dumnezeu Politehnica
cu medie mare
a avut, evident,
cea mai buna repartizare.
Si-a luat postu' n primire din mers
si-a plecat sa creeze
un nou Univers.

***
Omul, lasat de capul lui,
s-a facut al dracului
si, desi nu se trage din maimuta
cum se zvonea odata,
a inceput sa-l imite-ntru totul
pe cerescul sau tata,

nascocind rand pe rand
pasari supersonice,
masini, submarine
si chiar ciuperci... atomice.

Iar in final,
crezand ca e original
s-a imitat pe sine insusi
(farsorul !)
si a creat... calculatorul.