Umărul stâng îmi plânge în pumni
disperat, neșteptat de trist,
pesimist
ori poate
pentru că se simte singur
în noapte?
Tu nu ești,
îi lipsești...
ai atât de mult de lucru,
privești încruntat în calculator
și înjuri străpezit printre dinți,
de viață și de soartă
uneori de sfinți.
Strângi din pumni
și treci mai departe,
rătăcind printre șoapte.
Pe umarul meu stâng
numai urmele
iti mai plâng în taină ruinele
Umărul drept...
cel realist și deștept,
privește-nainte spre soare,
și pleacă nesimțit
fără griji, la plimbare!