* * *

mi te-amintesc ca pe-o chifla cu unt
cu care într-o dupa-amiaza cu trotinete
mi-am potolit foamea nestiuta înca
de a privi. eram în grupa mare iar
sângele tau aceeasi grupa avea
toate se vedeau prin perdea
în carouri albastre ca povestile zoroastre
în patratele si gratii glisante cum sunt
la acele cutii visatoare ce coboara
si urca între realitatea din cer
si cea de la parter. aveam ochii albastri
albastra era carnea ta înfasurata-n rochita
obrazul tau cu reflexe liliachii
dadea deja prime concerte.
poate ca si carnea mea visa
ca va îmbatrâni
de aceea te mâncam din priviri.
poate ca si pielea ta se visa
scorojita-n albume
de aceea te lasai devorata
pe toti îi hraneai.
pasiunea didactica a tovarasei educatoare
înfuleca din cumintenia ta. mamicii
îi dadeai insomnii si-i alungai dorinta
de a muri. lui taticul - sa pape buricul.
si mai era ceva la el
aproape de neînteles
o rapaiala de seve pe pervazul de la birou
un înger înfasat în halou.
necunoscutului îi dadeai primele telefoane
mie bomboane
desi nu ma cunosteai n-aveai
sa ma cunosti niciodata.
eu te recunosteam doar dintr-o existenta
trecuta poate dintr-o lume întretesuta
în biblioteci cu bibliotecarele seci.
erai o papusa cocheta
umbra discreta pe covorul de iarba
printre jucarii si universul decupat în felii.
sau schelet colturos
gata sa se prabuseasca rasunator
în acest coridor fara capete fara lumini.
te confundam pe atunci cu un curcubeu
atasat brelocului meu
cu o piata în care a venit circul
cu un menstosan cu o magnolie
cu un mar cretesc
credeam ca esti o consecinta a faptului
ca traiesc.
pe atunci aveam ochii albastri credeam
ca totul se continua mâine
creste devine e mai frumos si mai bine.
apoi seara ne-a intrat pe ferestre
apoi seara ne-a intrat în obisnuinta. (AVEAM OCHII ALBASTRI)