Nu-i ciudat
Cum stam
Scufundati
In pahare inalte,
Intacte,
Niciodata gata
Sa respiram
Altceva
Decat propriile
Imagini,
Codate,
Fragmente de ADN
Multiplicate
In cuvinte –
Avatar;
Igrasiati si
Taiati in
Propriile limite
Ca niste sfinti
Inconjurati
De nimburi
Mai dam
Din cap,
Mai sangeram
Din tample
Si ne retragem
In centrul
Cercurilor
Tot mai stramte,
Ingrozitor de
Subtiri,
Rotind puncte
Mercurice
Pe orbite vii,
Topind cuvinte.
Noi – teribil
De sensibili
La frig si la timp –
Facem alergii
De fiecare data
Cand, perisabili
Cum suntem,
Expiram
Lasand in urma
Ambalaje
Straniu de simple.